 Poison RubyEx. Sapphire_LadyDin: In the poison of your heart
Postari: 1213
|
|
dea91 a scris:
si ce faci ne lasi cu capul in soare, cam urat sa il incepi si dupa aceea sa il lasi balta dar faci cum vrei, PA  |
Gata,gata nu te supara!M-am simtit cam rau si nu prea am avut inspiratie,dar acum reincep  !
Capitolul V: Dupa ras,intotdeauna urmeaza si plans
Eram in culmea bucuriei,tocmai primisem scrisoarea de la APF (Asociation of profesional fighters) ca fusesem acceptata la Academia Warrington,primul pas in a deveni un soldat.Nu ma descurajasera nici zvonurile infricosatoare despre acel loc,nici numarul foarte mic de persoane care au terminat cu bine academia.
Ii trimisesem un mesaj tatalui meu sa vina imediat pentru ca am o veste pentru el,oricum trebuia sa ma pregatesc fiindca maine va trebui sa plec...spre visul meu...
Aud usa crapandu-se si sunetul pantofilor tatalui meu pe podea.Acesta avea ca intotdeauna un zambet jucaus si o sclipire aparte in ochi.
"Ghici!"spun eu misterios.
"Haide spune-mi,Cyra!"face el o fatza de catelus pierdut.
Eu doar ii dau scrisoarea si il privesc,vazand cu ii dispare zambetul de pe fatza si ochii sai devenind calmi,aproape reci.
"Cyra,Academia nu e asa cum crezi tu,"spune el si ridica o mana recucandu-ma la tacere atunci cand vreau sa-l contrazic."Acolo nu e ca acasa,antrenamentele sunt ingrozitoare,aproape sadice,ai vazut si tu ca multi nici nu pot termina primii 2 ani din Academie.Eu am fost acolo....nu e un loc pentru tine!"spune Kyo,ochii lui ramanand la starea acea rece,calma,profesionala,fara emotie.
"Nu,Kyo!Acesta e visul meu si voi face orice ptr a-l face realitate,nu conteaza cat trebuie sa ma antrenez,voi reusi!"replic eu increzatoare,dar sunt surprinsa cand o singura lacrima se prelinge pe obrazul barbatului caruia ii spuneam "tata".
Acesta inchide ochii si spune incet,aproape soptind:
"Daca vei merge acolo,nu vei mai fi fiica mea.Trebuie sa alegi,Cyra,eu sau visul tau!"
Eram socata.Nu stia ce imi cere?!Acesta fusese visul meu de cand am pasit pe acest taram,dar el...era tatal meu....
Eram matura acum,mai puternica,mult mai puternica decat am fost odinioara....puteam sa ma descurc singura,iar apoi Kyo se putea descurca si fara mine!
"Aleg....visul meu!Imi pare rau,Kyo,nu ma poti opri!"spun eu ochii mei incepand sa fie umpluti de lacrimi,insa nici una nu scapa inchisorii ochilor mei verzi-gri.
~~~Dimineatza urmatoare~~~
Eram treaza,nu dormisem toata noaptea gandindu-ma cu durere si bucurie in suflet la ziua aceasta.Ma ridic din pat si ma imbrac,prinzandu-mi parul cu o pamblica alba.
Chiar in momentul acela se aud doua ciocaniri puternice in usa.Deschid usa si vad un barbat puternic,mai inalt cu aproximativ 20 cm decat mine,avea ochii albastri,de otel si parul tuns scrut,de armata.
"Cyra Black?"intreaba el.
"Da,eu sunt."
"Sunt aici din partea Academiei Warrington pentru a te escorta acolo."rosteste cuvintele egal,fara sa sublinieze nici o silaba sau sa indice o anumita emotie.
"Sunt pregatita."spun eu uitandu-ma in ochii acelui barbat care pareau asa de goi,ca doua lagune netulburate de emotie.
~~~Academia Warrington~~~
Ajunsesem aici cu o zi in urma.Toata lumea parea teleghidata,nimeni nu afisa emotie,decat cei care,ca si mine,de abia ajunsesera.Aceste lucruri imi scazusera destul de mult entuziasmul,dar totusi nu eram gata sa renuntz nici in ruptul capului la visul meu.
Astazi trebuia sa ne intalnim cu profesorii nostri si sa ne fie spuse regulile,asa ca asteptam ca din clipa in clipa cineva sa bata la usa pentru a ne conduce in Marea Sala.Nu cunoscusem pe nimeni,eram cam timida in fatza oamenilor noi,asa ca stateam intr-un colt mai dosnic al incaperii.
"Hey,fata noua!"imi spuse un tip de varsta mea,solid cu o privire care nu-mi placea deloc.
Vazand ca nu raspund,acesta se infurie si se ridica de pe scaun indretandu-se spre mine.
"Am vorbit cu tine,esti surda?"intreaba el stand in fatza mea.
Eu continui sa-l ignor,insa acesta ma apuca agrsiv de mana si-mi repata:
"Nu auzi,fato,vorbeste!"sopti el amenintzator.
"Da-mi drumul!"ii spun eu pocnindu-l peste fatza si vazand ca probabil i-am spart nasul(deh,antrenamentele astea).
Acesta incearca sa ma loveasca,dar eu evit agil toate loviturile sale.
Acesta vazand ca nu are sanse de izbanda,ma loveste neasteptat,apucandu-ma de par.Infurandu-ma il lovesc cu putere in "acel loc" si il pocnesc furioasa,atragand strigatele celorlalti "Omaoara-l!Omoara-l!".
Deodata sunt smucita de o femeie solida,cu par scurt imbracata intr-o uniforma gri.Uniforma gri!?La naiba,era un profesor!
"Aaaa,Black,incepi lupte din prima zi,eh?Cred ca o zi la carcera o sa-ti faca bine!"spune femeia zambind sadic.
________________________________________________________________________________
Capitolul asta a fost cam jalnica,dar urmatorul o sa fie in fortza,dar atentie va fi FOARTE sadic!
_______________________________________
|
|
cum sa nu, imi place povestea ta la nebunie 
astept cu nerabdare cap VI